Parcul


Ce splendoare! Parcul isi imbracase mantia verde de primavara. Simtea nevoia sa se aseze pe o banca, undeva intr-un colt retras, pentru a-si aduna gandurile sau poate pentru a se relaxa. Verdele plin de viata al naturii ii dadea o stare de bine ce ii placea nespus. Desi era o zi destul de calda pentru acea perioada, linistea din jur si imaginea lacului inconjurat de salciile pletoase ca niste fantasme, ce parca se pregateau sa incinga o hora ametitoare, ii dadeau senzatia ca ceva inevitabil este pe cale sa se intample. Ar fi vrut sa se ridice si sa plece pentru a face putina miscare, dar o toropeala placuta o cuprinsese si se simtea incapabila sa se desparta de bancuta maronie ce o primise timid, cu bratele metalice deschise tuturor celor ce doreau sa se aseze pentru cateva clipe. Iar umbra teiului ce statea de straja la capataiul vechii lui prietene de lemn, precum si parfumul acela inconfundabil al florilor sale, pusesera stapanire pe toata fiinta ei. Inchise ochii pentru o secunda si trase aer in piept cu o pofta asa de mare de parca ar fi vrut sa mentina in sufletul ei pana primavara urmatoare parfumul acela imbatator al florilor de tei.

Fiind prinsa in totalitate in acel miraj placut al naturii, nici nu observa ca pe aleea parcului un tanar se apropia direct de banca ei. Cand se opri aproape de ea, prezenta lui o facu sa tresara.

-Sarut mana! Se poate? zise el aratand spre banca. Sau va deranjez?

– Poti sa iei loc, raspunse mai cu jumatate de gura, incercand sa schiteze un zambet. Nu prea ii convenea prezenta lui asa de aproape de ea si faptul ca ii deranjase acele momente de liniste sufleteasca. Dar bunul simt o determinase sa reactioneze politicos. Oricum ma pregateam sa plec, continua ea.

-Va rog! Doar cateva minute, nu va retin mai mult. Este legat de ultimul curs. As dori ceva recomandari privind bibliografia. M-a pasionat tema colocviului si as vrea sa studiez mai mult despre asta.

Era oarecum surprinsa de interesul acestui student, Andrei… si care era numele lui de familie? Nu isi putea aminti. Nu se remarcase la niciunul din colocviile desfasurate din octombrie pana in prezent la cursul ei. De unde aceasta motivatie de a studia in plus? Se bucura totusi de intentiile lui si se grabi sa ii prezinte bibliografia. Se grabi apoi sa se ridice pentru a merge acasa. Ii mai ramasese destul de lucru pentru saptamana urmatoare si dorea sa se apuce negresit. Vocea lui rasuna indraznet, dar politicos in urma ei:

-Va pot contacta pentru eventuale nelamuriri?

– Probabil nu va fi cazul, dar ma gasesti la Universitate.

Se indeparta apoi de banca ce ii oferise ospitalitate in ultima jumatate de ora, indreptandu-se hotarata spre casa. Privirea lui o urmari inca, pana se pierdu cu totul la coltul parcului.

E. N. Calinescu

4 thoughts on “Parcul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s