Dialog… cu sine


Seara se lasase deasupra orasului, tacerea facandu-si loc in odaie, dar si in inima ei. Ar fi vrut sa poata dormi, dar somnul se incapatana sa o ocoleasca. Privirea sa se indrepta vrajita spre cerul ca un voal de matase neagra pe care straluceau stelele ca niste policandre de aur. Aceasta minunatie a noptii o hipnotiza. Se simti pierduta in aceasta imensitate ce o inconjura de pretutindeni. Tresari. O voce aparuta de nu stiu unde o intreba mirata:

– Cine esti tu?

– Eu? Sunt doar un strop de roua ce straluceste dimineata pe o frunza, doar pentru cateva clipe, inainte de a se pierde ca un abur sub caldura toropitoare a mingii de foc ce stapaneste pamantul…O melodie lina ce se cuibareste intr-un ungher de suflet hranindu-se cu sensibilitate si frumusete, cu sentimente rascolitoare si intense.

– Ce reprezinti tu?

– Eu?… O lacrima diamantina uitata intr-un colt de obraz ce a alunecat voioasa, doar pentru o secunda, pentru a alina sufletul cuiva in trecerea sa grabita pe pamant… O petala colorata dusa pe brate de vant in mijlocul agitatiei existentiale si lasata acolo sa simta dorul, tristetea, bucuria, sa traiasca iubirea prin fiecare fibra componenta pana devine totuna cu natura din care s-a desprins.

-Si ce simbolizezi tu?

– Eu?… Un zambet jucaus ce-a alungat, pret de un minut, tristetea unui trecator pe drumul vietii fara de sfarsit. O farama de nisip dusa de valul imensului ocean pe tarmul unde isi desfasoara existenta si alte miliarde de farame. Un chip de lut ce-si poarta spre vecie tainele sufletului daruind tot ceea ce poate fi daruit, din inima si cu toata fiinta, si primind in schimb tot ceea ce poate fi primit, in vartejul ametitor al universului.

9 thoughts on “Dialog… cu sine

  1. multam de trecerea prin doarlitere! iaca, am ajuns prin visul asta si nu-i rau deloc!
    faci bine de tot descrierea a tot ce reusesti sa vezi cu ochii inchisi… Doua chestiuni, in nici un caz critici: – grija la incarcatura, comparatiile fac bine daca sunt in concentratie sanatoasa:) (cerul ca un voal, stelele ca niste… „ca”-urile astea indulcesc cam mult textul). Poate ca uneori e bine sa lasi cititorul sa isi imagineze, sa ii pui inainte doar o parte a imaginii si sa il lasi sa construiasca singur: lacrima diamantica – poate era de-ajuns doar lacrima, „vedeam” eu ca seamana cu un diamant:)

    sper ca nu am fost prea acru in ce am scris. scrii bine, dar dupa bine e foarte bine. drum bun!:)

    Apreciază

  2. Pentru mine lirismul reprezinta o hora a figurilor de stil. Iar mijloacele artistice sunt parte a expresivitatii proprii stilului meu si nicidecum nu urmaresc sa ingradeasca imaginatia cititorilor. Poate ca difera gustul tau artistic de al meu, dar viziunea mea nu are ca scop sa indulceasca nimic, asa cum nici criticile tale nu pot fi acre atata timp cat se vor obiective. Pentru mine criticile pot fi constructive, daca se bazeaza pe afirmatii solide, asa ca, sunt deschisa la parerile altora.

    Apreciază

  3. nu vorbesc de scop, de intentie, vorbesc chiar de stil! pana la urma, trebuie sa ne imbunatatim stilul… clar ca intentiile tale sunt dintre cele mai nobile. vrei sa aduci un pic de frumos in sufletul cititorilor.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s