Suflet gol (continuare)


     tristetePrin perdeaua de lumină se zărea ademenitor nodul de la cablul radioului, în timp ce degetele sale mult prea subţiri, umbre ale celor care fuseseră odată degetele unei mâini bărbăteşti în toată regula, cercetau pipăind rezistenţa laţului construit pentru a-i asigura trecerea pe lumea cealaltă…Peliculele vieţii sale apăreau şi dispăreau, parcă pentru a pregăti ritualul de final: zâmbetul unor copii nevinovaţi ce îi erau nepoţi, codiţele şatene ale strănepoatei ce nu se ştie când ajunsese în clasele primare, faţa de îngeraş a celeilalte strănepoate pe care o zărise de câteva ori în momentele petrecute împreună în primul ei an de viaţă, grija celor care erau copiii surorii sale. Grija… şi două lacrimi se rostogoliră alene pe obrajii brăzdaţi de trecerea anilor. O, da… Cum să le facă una ca asta? Ce vor simţi ei când îl vor găsi acolo?

     Căldura picăturilor scurse din ochii săi tulburi se transformase în răceala unei ploi de toamnă târzie, ce se disipa în toridul soarelui ce anunţa sosirea verii şi evapora orice dorinţă de a îmbrăţişa existenţa. Se simţea prezent într-o absenţă tăcută ce inunda al său destin cu mirosul morţii, al renunţării, al abandonării în inexistenţă, abisul apărându-i ca unică eliberare din conştient în subconştient. Nimicul îi cuprinsese toată fiinţa fără îndurare. Toate persoanele din viaţa lui rătăceau în amintire, în timp ce corpul său devenea totuna cu o umbră rătăcită în Univers, ce nu avea putinţă de scăpare din acea călătorie fără de sfârşit a timpului infinit.

      Îşi luă scăunelul cu ultimele puteri, agăţă laţul bine strâns de suportul de fier din tavanul sălii, conceput pentru a fi atârnate ghivecele cu flori ce nu mai erau nici ele acolo de ceva timp, şi, fără să se mai gândească, de teamă să nu dea înapoi de la planul său dinainte stabilit, îşi puse capăt zilelor… Cablul bine înnodat se strânse tot mai tare sub greutatea corpului său slăbit, dar suficient de greu cât să nu-i mai dea voie aerului să răsfeţe căile respiratorii ale aceluia care fusese…Om.comemorari7-600x398

E. N. Călinescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s