Am vrut să stau de vorbă cu vântul,
Dar n-am desluşit decât şuieratul tăcerii…
Am vrut să stau de vorbă cu vântul,
Dar m-am rătăcit în noianul disperării…
Am vrut să stau de vorbă cu vântul,
Dar timpul şi-a scurs secunda plăcerii…
Am vrut să stau de vorbă cu vântul,
Dar norii mi-au plâns surâsul durerii…
Am vrut să stau de vorbă cu vântul,
Dar noaptea a şters curcubeul mângâierii…
Am vrut să stau de vorbă cu vântul,
Dar vuietul surd mi-a şoptit poveşti ne-nţelese…
Am vrut să stau de vorbă cu vântul,
Dar notele-i muzicale se-auzeau în fundal, prea şterse…
Am vrut să stau de vorbă cu vântul,
Dar gheaţa din el topea picături când rare, când dese…
Am vrut să stau de vorbă cu vântul,
Dar mi-a insuflat adieri de trăiri intense.
E. N. Călinescu
Buna ziua draga mea! De fiecare data cand poposesc la tine, ma regasesc ❤ . O zi frumoasa!
ApreciazăApreciază
Mă bucur de vizită. ❤ Weekend minunat îţi doresc! 🙂
ApreciazăApreciază
Frumoasă este lumea vântului
Transpusă în versul cuvântului!
ApreciazăApreciază
🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Adevărat cu vântul de vorbă de ai sta
Ușor în lumea lui ai adăsta,
O ușă largă-n față s-ar căsca:
Imagini și emoții nu s-ar estompa.
ApreciazăApreciază
O replică lirică minunată, pentru o căutătoare de sensuri ca mine. 🙂 Mulţumesc pentru vizită. 🙂
ApreciazăApreciază
” De vorba cu vantul ”
stau uneori
cand cuvântul
imi da fiori ……………
iara pamantul
soapte si flori………………
Week-end placut ! 🙂
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, la fel! 🙂
ApreciazăApreciază