Haiku – pictarea trăirilor prin cuvânt –


10668663_830474630319362_4095160068778574664_o

Haiku-ul, deşi poezie specific japoneză, ce face parte din categoria speciilor lirice  cu formă fixă, ajunge şi la Drăgăşani prin poetul Dragoş G. Călinescu, creaţiile acestuia fiind incluse în antologia de versuri Raiul cucerit, ediţia 2014, îngrijită de dl. N. Zărnescu.

Ceea ce deosebeşte acest tip de creaţie lirică de altele este concentrarea ideilor în cele trei versuri împărţite în 5, 7, 5 silabe, reducerea acestora la esenţial, la imagini artistice pline de semnificaţii ce lasă liberă imaginaţia cititorilor.

Alegerea poetului drăgăşenean a fost de a numerota haiku-urile, în antologie fiind publicate cele de la numărul 180 până la 207, expresive prin nuanţa trăirilor, prin îmbinarea dintre cadrul natural şi cromatica vieţii, poetul pictând prin cuvinte viziunea sa artistică.

Dacă în Haiku-ul 180 imaginile vizuale încremenesc într-o rugă de piatră, lirismul pendulând între lumină şi întuneric: Fulgeră tare/ întunericul etern-/ rugă de piatră, în Haiku-ul 184 lumina devine obiectuală prin utilizarea termenului lampion, călăuzitoare pe drumul vieţii şi al creaţiei: Lampion pe cer/ îmi luminează calea-/ încurcă lumea.

Afectivul îmbinat cu obiectualul nuanţează răceala (Haiku 181): Frânturi de ziduri,/ felinare lângă scări-/ iubire rece, în timp ce antonimia alb-negru conturează sensibilitatea, tandreţea (Haiku 183): În alb şi negru,/ tandrele îmbrăţişări-/ ascultătoare, verdele şi roşul fiind alte culori semnificative pentru ideea de viaţă, de agitaţie, de moarte: Verde şi roşu/ albine lucrătoare-/ memento mori (Haiku 206).

Roşul ca simbol cromatic apare şi în Haiku 186, Haiku 197 şi, respectiv, Haiku 198, fie ca ultim vers, fată în roşu (186), fie ca prim vers, Metalul roşu (197), Roşul din apus (198), dar şi prin intermediul sugestiei: O mie de maci/ se aruncă în soare (194), Noaptea asudă/ pe o colină cu maci (204), la care se adaugă albastrul: Pe albăstrele (189), floare de nu–mă-uita (202).

Natura reprezintă cadrul de meditaţie lirică, elementele componente semnificative fiind: arborii (Creştet de arbori/ tăcute frunze în lan – Haiku 186); pământul şi florile de soc (Palme de pământ/ sunt zdrobite de ape-/ florile de soc – Haiku 187); florile de câmp (Haiku 188); flori de cireş şi alei, tablou din care nu poate lipsi imaginea gheişelor (Haiku 190, 191, 192). Spaţiul terestru oscilează între asfaltul umed (193) şi trotuarul în ceaţă (201), legătura dintre terestru şi văzduh fiind marea: În văzduh marea/ ce frământă nisipul (Haiku 200), dar şi luna: În plâns o lună,/ pe glastra cu muşcate (207), ca o uşă deschisă între cele două dimensiuni.

Aşadar, expresivitatea versurilor poetului Dragoş G. Călinescu se datorează modului în care cuvântul îmbracă semnificaţii, prinde culoare, am putea spune, prin pictarea trăirilor şi ideilor lirice cu ajutorul cuvintelor utilizate, creând imagini artistice concentrate într-un tot al vizualului şi simţirii.

Elena Natalia Călinescu

2 thoughts on “Haiku – pictarea trăirilor prin cuvânt –

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s