Tăceri


article_15431Absorbită de tăcerea ce dăinuia în casă, Cătălina se îndreptă hipnotic spre biroul de lucru, sperând că va desluşi nonsensul tuturor faptelor petrecute în ultima perioadă în viaţa ei. O coală albă poposea tăcută în faţa laptopului ce rămăsese deschis la ultimul suport de curs prezentat studenţilor la Universitate.

Pixul cu gel, pe care Mădălin îl uitase cu o zi înainte la simpozionul unde se revăzuseră după atâta timp, îi atrase pentru o clipă atenţia, dar nu reuşi să o scoată din apatia dureroasă în care intrase de când surprinsese, fără să vrea, conversaţia lui Andrei cu acea necunoscută, care se pare că pentru el semnifica ceva. Un ceva atât de important că hotărâse să îi dăruiască un minunat buchet de flori la întâlnirea pe care o avuseseră pentru a pune la cale un proiect cultural. Cel puţin, aşa îi spusese el…, că nu este altceva decât o colegă de proiect, o simplă colaboratoare ce îşi face bine treaba.

Încercând să facă abstracţie de gândurile ce nu îi dădeau pace, luă pixul în mână cu intenţia de a schiţa, pe imaculatul colii din faţa sa, ideile pe care dorea să le dezbată cu studenţii la următorul seminariu. Dar ideile se disipară în liniştea camerei, cum se pierd picăturile de rouă sub căldura razelor de soare. Şi totuşi, mâna ei încondeiase sub impulsul unui amalgam de simţiri şi gânduri un mesaj pe hârtia ce nu mai era goală. Tresărind, Cătălina citi ceea ce scrisese fără să îşi dea seama, condusă de tăceri ce strigau prea mult: „Îmi doream să fiu marea ta, dar mi-a răspuns un ocean ce absoarbe tot ce respiră în preajma sa, uitând că valul e muza mării semeţe ce îi întreţine măiestria. Sunt eu marea ta?…Nu… Eu nu exist decât în realitatea ta apropiată ce se pierde printre muze misterioase în necunoscutul banalului lor. Eu sunt doar valul ce loveşte ţărmul prea ocupat să observe unduirea ce se agaţă cu dor de marea indiferentă. Un val ce se perpetuează în largul nesfârşit ca să sărute nisipul temporal, temându-se că nu va mai rămâne decât o particulă pierdută în palma ta”.

Privi nedumerită pixul acela care nu se ştie prin ce magie rămăsese la ea. I se părea că adormise şi visase tot ceea ce apărea scris cu gel albastru pe foaia de pe birou care aşteptase cuminte un mesaj de undeva sau de la cineva. O oboseală o cuprinse deodată, iar somnul îi îndrumă paşii spre dormitorul ademenitor.

E. N. Călinescu

5 thoughts on “Tăceri


  1. Floare a primaverii. Azi uita cine esti si trezeste-te la viata o data cu natura. Fii un fluture zglobiu si aseaza-te pe prima floare a puritatii. Ziua sa-ti fie mai senina ca infinitul. La multi ani, floare a primaverii! >3

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s