Educaţia – calea spre cunoaştere


sursa foto: google.ro

sursa foto: google.ro

       Fiecare pas pe drumul vieţii pe care omul şi-l asumă – iniţial instinctiv, ereditar, iar pe parcurs în mod conştient, sub influenţa mediului familial şi social – bătătoreşte calea spre cunoaştere şi definitivare a personalităţii sale, prin interacţiunea educaţiei cu toate aspectele fundamentale ale fiinţei umane: cognitivul, fizicul, psihicul, eticul, esteticul, afectivul, volitivul. Astfel, educaţia ca proces psiho-social vizează şlefuirea şi maturizarea individului, diferenţiind ceea ce a fost de ceea ce este, dar mai ales de ceea ce va fi, căci Omul devine om numai prin educaţie, dar educaţia, la rândul ei, trebuie să se silească să urmeze mersul simplu al naturii, spunea J.H. Pestalozzi.

      Aşa se face că, deşi sunt asemănători la naştere prin trăsăturile fizice şi psihice de bază, oamenii se disting vizibil unii de alţii prin activitatea educativă desfăşurată de fiecare de-a lungul etapelelor de învăţământ, în acord cu afirmaţia lui Confucius: Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte, distincţie ce se realizează în funcţie de modul în care s-a format şi s-a dezvoltat latura  intelectuală, morală, afectivă, fizică, estetică a indivizilor, dar mai ales voinţa de a cunoaşte, dorinţa de a şti, capacitatea de a aplica ceea ce au acumulat intelectual, fizic şi psihic.

     Dar dezvoltarea acestor capacităţi nu se poate realiza decât în timp, prin perseverenţă şi motivaţie, prin implicarea directă a tuturor factorilor participanţi la desăvârşirea procesului educativ: familie, şcoală, societate. Şi nu am ales întâmplător această ordine, căci familia este cea care primează în conturarea personalităţii individului sub influenţa eredităţii, a exemplelor directe transmise de părinţi copiilor, ce se revarsă asupra mediului de viaţă şi formează etalonul social de mai târziu asupra căruia acţionează şcoala în încercarea sa de a modela caractere, sistemul de învăţământ fiind cel care trebuie să ţină cont de toate aceste aspecte pentru a-şi putea desăvârşi procesul instructiv-educativ şi, mai ales, de a pregăti pentru societate oamenii de mâine.

     Dar cum poate şcoala modela un aluat căruia i s-a dat deja o formă? Cum poate ajuta un grădinar o floare ce îşi alimentează existenţa din seva unui sol sărăcăcios, când rădăcinile sunt aşa de bine prinse acolo, iar tulpina e prea firavă ca să mai poată fi îndreptată şi oricât ai dori să o expui la soare se încăpăţânează să crească la umbra unui mărăciniş ce i-a folosit ca exemplu? Altfel spus, cum poţi să motivezi un elev să înveţe, când interesul scăzut pentru educaţie porneşte din sânul familiei ca mediu primar de evoluţie şi ca model de bază pentru şcolarul de azi şi adultul de mâine?

     Aceasta este, după mine, una din problemele actuale ale învăţământului românesc, dificil de stăpânit de instituţia de învăţământ, care nu poate să îşi demonstreze importanţa ca factor educativ fără sprijinul societăţii, în general, şi al familiei, în special, iar în asemenea situaţie succesul şcolar nu-i decât un paradox, speranţa reuşitei fiind iluzorie şi dezarmantă.

     Totuşi, prin conştientizarea rolului primordial pe care îl joacă familia în definitivarea caracterială a fiinţei umane, printr-un aport permanent la activitatea educativă a copilului şi prin colaborarea cu şcoala, calea spre cunoaştere se netezeşte, ajutând la descoperirea şi autodescoperirea individuală, la pregătirea pentru mediul social şi existenţial, căci părinţii nu au doar responsabilitatea de a da viaţă: Cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viaţă; de aceea (…) dăruiţi copiilor şi arta de a trăi bine, educându-i, afirma Aristotel, ci şi de a-i educa să înveţe, de a-i motiva, de a-i încuraja în sensul deschiderii către carte ca mijloc de formare pentru societate şi viaţă, dar şi autoformare, căci Educaţia nu este (doar) pregătirea pentru viaţă, educaţia este viaţa însăşi (J. Dewey).

    Prin urmare, indiferent de transformările pe care le suportă societatea sau sistemul de învăţământ la nivel curricular, educaţia nu îşi poate desăvârşi funcţia formativ-informativă fără suportul familiei, interacţiunea factorilor educativi familie–şcoală–societate asupra personalităţii umane fiind indispensabilă de-a lungul existenţei omului ca fiinţă socială ce depinde evolutiv de cunoaştere.

Naty Ela (E. N. Călinescu)

7 thoughts on “Educaţia – calea spre cunoaştere

  1. Bine punctat! Felicitari pentru postare, un punct de vedere avizat! Oare, suntem noi, cetatenii din societatea nostra dornici sa ne implicam in educatia celor mai „nefericiti” dintre copii? Ne dorim sa-i modelam, apoi sa-i expunem la „soare” pentru a se intari lutul?🙂

    Apreciază

    • Eu aşa sper, să ne trezim la realitate şi să dăm mai multă importanţă educaţiei copiilor, în special ca părinţi, căci părintele este primul model şi cel care se impune în viaţa individului. Mulţumesc de vizită. O zi bună îţi doresc şi o săptămână minunată!🙂

      Apreciat de 1 persoană

  2. EDUCATIA pe care o primeste COPILUL in FAMILIE,
    este hotaratoare in educarea lui in scoala si societate ! 🙂
    Nu degeaba se vorbeste in popor
    cu durere sau umor
    despre ” cei sapte ani de-acasa ” ! 🙂
    Weekend placut Naty ! 🙂
    Aliosa.

    Apreciat de 1 persoană

    • Înţelepciunea populară are rădăcini adânci în filozofia de viaţă. Păcat că nu toată lumea o ia în seamă! Oricum, fără suportul familiei în educarea copiilor şcoala se luptă cu morile de vânt. Weekend plăcut vă doresc!

      Apreciază

      • Asa este stimata doamna ! 🙂
        Din pacate, in ziua de azi, EDUCATIA nu mai este pe primul plan iar COPIII copiaza imediat de la PARINTI si semenii din jur toate RELELE ! 😦
        Iar cand PARINTII le spun COPIILOR ca X sau Y au ajuns VEDETE si fara prea multa CARTE, COPILUL ” face si spune lucruri trasnite ” ! 😦
        O duminica placuta alaturi de cei dragi ! 🙂

        Cu respect,
        Aliosa.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s