Arhivă | Iulie 2017

Eu, despre El

    Şi factorul nostru comun… Deea Călinescu

https://deeacalinescu.wordpress.com

http://www.culturaarsmundi.ro/wp-content/uploads/2017/05/povestea-vorbii-martie-2017-315-x-400_pt-net.pdf

Haiku – pictarea trăirilor prin cuvânt

         Ceea ce deosebeşte acest tip de creaţie lirică (poezie cu formă fixă, specific japoneză) de altele este concentrarea ideilor în cele trei versuri împărţite în 5, 7, 5 silabe, reducerea acestora la esenţial, la imagini artistice pline de semnificaţii ce solicită imaginaţia cititorilor, dar mai ales capacitatea intuitivă a acestora în descoperirea semantică a textului liric, căci, la nivel formal, poemul haiku este o expresie unitară cu caracter filozofic, deşi coexistă, aparent independent, două planuri aflate în juxtapunere, ce vizează atât emotivul, cât şi frumosul omenesc.

         Dragoş G. Călinescu reuşeşte prin poemele haiku să picteze viziunea sa artistică prin intermediului cuvântului ca simbol, prin afectivitatea ca primă sursă a limbajului poetic al cărei scop este să retuşeze esteticul uman de la concret la abstract, de la poza realităţii imediate, la senzorial şi emotiv, prin sugerarea şi nuanţarea trăirilor, dar şi să îmbine până la omogenizare cadrul natural şi cromatica vieţii.

         În poemele călinesciene roşul apare ca simbol cromatic specific elementelor naturale, fie exprimat direct, fie prin intermediul sugestiei, la care se adaugă albastrul şi verdele, reprezentative pentru ideea de viaţă, de agitaţie, de moarte. Imaginile vizuale încremenesc într-o rugă de piatră, iar lirismul descriptiv pendulează între lumină şi întuneric. Totuşi, lumina devine obiectuală prin utilizarea termenului lampion, dar şi călăuzitoare pe drumul vieţii şi al creaţiei. Afectivul îmbinat cu obiectualul nuanţează răceala, în timp ce antonimia alb-negru conturează sensibilitatea. Natura reprezintă cadrul de meditaţie lirică, elementele componente semnificative fiind: arborii, pământul şi florile de soc, florile de câmp, florile de cireş, imaginea gheişelor, tablou din care nu poate lipsi luna ca martoră a actului creativ. Spaţiul terestru oscilează între asfaltul umed, trotuarul în ceaţă, nisipul plajei şi alei, legătura dintre terestru şi cosmic fiind marea, ca o uşă deschisă între cele două dimensiuni.

        Deşi monosemantic la prima vedere, prin transmiterea unor imagini ce par a fotografia elemente concrete din realitatea înconjurătoare şi chiar palpabile prin aspectul denotativ, propriu, lexicul utilizat în poemele haiku tinde spre polisemantism, imaginarul poetic călinescian reuşind să ofere receptorilor o gamă largă de interpretări, de conotaţii lirice impalpabile la o primă lectură. Actul autoexprimării  devine puntea de legătură între eul liric, aflat în căutarea sinelui, ca emiţător al semnificaţiilor artistice cu caracter filozofic şi cititorul ce contemplă cu propria viziune expresia construcţiilor poetice.

          Aşadar, expresivitatea versurilor poetului Dragoş G. Călinescu se datorează modului în care cuvântul îmbracă semnificaţii, prinde culoare, am putea spune, prin pictarea trăirilor şi ideilor lirice cu ajutorul cuvintelor utilizate, creând imagini artistice concentrate într-un tot al vizualului şi simţirii.

Naty Ela Călinescu

La aniversare

🙂 La aniversarea căsătoriei noastre, mi-a mărturisit: 

Aşa arată cei 16 ani!  🙂

sursa foto: natycalinescu