Satul românesc, creator de fabulos


Imagini pentru basmele romanilor

sursa foto: google.com

        Născut la hotarul dintre cer şi pământ, în miros de cozonac şi turtă bine coaptă în vatră, satul rătăceşte pe poteci personajele mitice creionate de înţelepciunea populară în adevărate basme ce colorează în mister inocenţa copilăriei.

       Şi-n zâmbetul bunicii obosite de la câmp se sting luminţe ale Universului una câte una pentru a face loc pe tărâmuri de vis vitejiei lui Greuceanu plecat pe urmele Soarelui şi a Lunii şi hotărât să inunde cu lumină ochii angelici ai copilului, ce soarbe plin de curiozitate cuvintele magice desprinse dintre coperţile îngălbenite de vreme. Căci timpul stă pe loc în geamantanul de sensuri cântate de o pasăre măiastră la nivel oniric, tocmai de pe tărâmul celălalt, ce duce imaginaţia pe culmi intangibile în plan raţional, iar eternitatea se metamorfozează în moarte atunci când omul, permanent în căutare de ideal, se desprinde de rădăcinile natale, fiindcă măreţia domneşte în clipe imortalizate spiritual de dorul mistuitor de părinţi şi de casă, de care nici măcar fiul craiului din Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte nu se poate detaşa.

      Astfel, chemarea satului capătă dimensiuni fabuloase prin personajele fantastice ivite din cultul poporului român permanent în căutare de ideal şi în luptă dreaptă cu forţele răului, din care binele iese învingător. Totuşi, perseverenţa este absolut necesară, ştiut fiind faptul că cele trei încercări sunt dovezi ale vitejiei şi curajului în faţa destinului potrivnic, cifra trei având semnificaţii magice în basmele populare româneşti: trei feciori, trei fete de împărat, trei zile şi trei nopţi de veselie, trei probe sau încercări. Până şi distanţa parcursă de protagoniştii acestor creaţii izvorâte din credinţele şi superstiţiile folclorice româneşti este influenţată de această cifră miraculoasă, căci este nevoie ca drumul iniţiatic să străbată nouă mări şi nouă ţări pentru aflarea fericirii şi a modelului de viaţă al unui Făt-Frumos sau al unui Prâslea cel voinic în căutarea vinovatului pentru furtul merelor de aur. Şi niciunul dintre eroii înzestraţi fie cu veritabile calităţi ale omului cinstit, fie cu puteri supranaturale, nu poate atinge culmile înţelepciunii şi ale maturităţii sale fără acest ritual iniţiatic în care intervine motivul calului năzdrăvan, adevărat tovarăş şi prieten de drum ce îşi salvează stăpânul din situaţii limită şi îl ajută la greu, la fel cum ţăranul român se bazează pe bidiviul său în munca de la câmp.

        Imaginaţia şi creativitatea românului se îmbină armonios în poveşti cu valoare etică şi estetică, din care răzbate întreaga noastră filosofie populară. Vrednicia şi înţelepciunea, curajul şi răbdarea, altruismul şi preţuirea celor neînsemnaţi, prietenia, sunt doar câteva concepte prin care omul simplu aspiră la perfecţiune, destinul fiind permanent cel care duce la extrem aceste trăsături umane cu scopul de a atinge idealul existenţial în ciuda fatalităţii răului.

      Ideea ciclicităţii existenţiale se conturează în epicul acestei specii literare, numită de G. Călinescu „o oglindire a vieţii în moduri fabuloase”, ca o caracteristică de bază a realului ce se pierde în fantastic, a imposibilului devenit posibil prin irealul întâmplărilor. Realitatea se transpune în miraculos într-un mod natural, aşteptat, prevestit încă din forma incipientă a evenimentelor relatate prin formula introductivă specifică: A fost odată ca niciodată, că, dacă n-ar fi, nu s-ar povesti.  Iar fiul devine un urmaş al tatălui, predestinat în a parcurge un traseu iniţiatic asemănător, mezinul fiind cel care se dovedeşte demn de a prelua sarcinile existenţiale ale împărăţiei şi ale familiei, aşa cum cel mai mic dintre copii obişnuia să rămână în casă alături de părinţi în familia tradiţională ţărănească.

      Prin transpunerea realităţii în mit şi legendă, personajele şi întâmplările se rup de obişnuit, universul rural devenind un univers miraculos ce încalcă regulile normalităţii pentru a reuşi să transmită anumite principii morale în mod verosimil, caracterul basmelor fiind unul moralizator-educativ, originalitatea lor constând în deplasarea accentului de la epic la moral, de la general la particular, la individualizarea eroilor pentru a atinge firescul.  Înţelepciunea bătrâneţii,  reflectată în personajele de tipul Sfânta Vineri sau Sfânta Duminică ce intervin ca adjuvanţi, capătă valoare de simbol, iar naivitatea protagonistului devine experienţă, credinţa influenţând de asemenea în mod pozitiv parcursul evolutiv al eroului operei fantastice, care nu doar descoperă lumea prin intermediul călătoriei iniţiatice, ci şi anumite calităţi umane necesare, accentuându-se astfel caracterul formativ al încercărilor la care este supus.

     Căutând să desluşim semnificaţiile acestor creaţii epice inundate de miraculos, descoperim apropierea lor de firescul existenţial, de tradiţii şi credinţe populare, de adevărate reflecţii asupra vieţii prin care se realizează transferul cititorului din universul fabulos în cel real, aspect estetic ce l-a determinat pe Garabet Ibrăileanu să considere basmele „adevărate nuvele din viaţa de la ţară”, satul fiind un veritabil creator de fabulos, născut la hotarul dintre cer şi pământ, dintre tărâmul acesta şi tărâmul celălalt.

Naty Ela Călinescu

Anunțuri

4 gânduri despre „Satul românesc, creator de fabulos

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s