Arhive

Moartea lui Fulger, George Coşbuc

Anunțuri

Scriitorii lunii septembrie: G. Coşbuc şi G. Bacovia

Tot răsfoind poze de familie mai vechi, am dat peste statuia scriitorului simbolist G. Bacovia, pe care am avut ocazia să o zărim în timp ce vizitam un prieten de la Bacău.

colecţie de familie

colecţie de familie

      Şi dacă tot este septembrie, luna în care s-a născut acesta, mi-am zis că nu ar fi rău să ne amintim de cel care se remarcă prin originalitate, prin modernism şi muzicalitate, prin cromatica tristă din care răzbat simbolic instrumentele muzicale amintite destul de des în versurile sale, simboluri la care se adaugă metalul, în special plumbul, prin nevroza îmbinată cadenţat cu ploaia mohorâtă. Născut la 4/17 septembrie 1881, la Bacău, moare la 22 mai 1957, la Bucureşti. http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia

      Tot în această lună (20 septembrie 1866), se naşte un alt scriitor de seamă, clasic prin tematică şi prozodie, pasionat de sufletul ţăranului român şi de mediul rural, idilic şi jovial în versurile sale, ce nu poate decât să ne inunde cu seninătate prin creaţiile lăsate moştenire literaturii române. Moare la 9 mai 1918.

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Co%C8%99buc

 Elena Natalia Călinescu

15 ianuarie – In memoriam Mihai Eminescu

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoşani- d. 15 iunie 1889, Bucureşti), poet, prozator și jurnalist român, a fost socotit de cititori și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Pentru detalii despre poetul nostru naţional şi universal, în română şi în engleză, puteţi utiliza link-urile:

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu

http://en.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu

E. N. Călinescu

In memoriam Mihai Eminescu ( Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar.- M. Eminescu)

Criticilor meieminescu

Mihai Eminescu

Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.

E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Dar când inima-ţi frământă
Doruri vii şi patimi multe,
Ş-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,

Ca şi flori în poarta vieţii
Bat la porţile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veştmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ţi viaţă,
Unde ai judecătorii,
Ne’nduraţii ochi de gheaţă?

Ah! atuncea ţi se pare
Că pe cap îţi cade cerul:
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deşerte,
Care roade n-aţi adus –
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.