Gândul zilei

Cred că o mare dorinţă a omului este să îmbătrânească frumos:  doar

aşa  ştie că nu a trăit degeaba, ci că a trăit cu adevărat.

Naty Ela Călinescu

Anunțuri

Endotermie – parapetism

Transpir iubire prin fiecare por al versului tău

ca un gheţar ce se topeşte până le epuizare 

să devină totuna cu oceanul din care s-a întrupat.

Naty Ela Călinescu

Satul românesc, creator de fabulos

Imagini pentru basmele romanilor

sursa foto: google.com

        Născut la hotarul dintre cer şi pământ, în miros de cozonac şi turtă bine coaptă în vatră, satul rătăceşte pe poteci personajele mitice creionate de înţelepciunea populară în adevărate basme ce colorează în mister inocenţa copilăriei.

       Şi-n zâmbetul bunicii obosite de la câmp se sting luminţe ale Universului una câte una pentru a face loc pe tărâmuri de vis vitejiei lui Greuceanu plecat pe urmele Soarelui şi a Lunii şi hotărât să inunde cu lumină ochii angelici ai copilului, ce soarbe plin de curiozitate cuvintele magice desprinse dintre coperţile îngălbenite de vreme. Căci timpul stă pe loc în geamantanul de sensuri cântate de o pasăre măiastră la nivel oniric, tocmai de pe tărâmul celălalt, ce duce imaginaţia pe culmi intangibile în plan raţional, iar eternitatea se metamorfozează în moarte atunci când omul, permanent în căutare de ideal, se desprinde de rădăcinile natale, fiindcă măreţia domneşte în clipe imortalizate spiritual de dorul mistuitor de părinţi şi de casă, de care nici măcar fiul craiului din Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte nu se poate detaşa.

      Astfel, chemarea satului capătă dimensiuni fabuloase prin personajele fantastice ivite din cultul poporului român permanent în căutare de ideal şi în luptă dreaptă cu forţele răului, din care binele iese învingător. Totuşi, perseverenţa este absolut necesară, ştiut fiind faptul că cele trei încercări sunt dovezi ale vitejiei şi curajului în faţa destinului potrivnic, cifra trei având semnificaţii magice în basmele populare româneşti: trei feciori, trei fete de împărat, trei zile şi trei nopţi de veselie, trei probe sau încercări. Până şi distanţa parcursă de protagoniştii acestor creaţii izvorâte din credinţele şi superstiţiile folclorice româneşti este influenţată de această cifră miraculoasă, căci este nevoie ca drumul iniţiatic să străbată nouă mări şi nouă ţări pentru aflarea fericirii şi a modelului de viaţă al unui Făt-Frumos sau al unui Prâslea cel voinic în căutarea vinovatului pentru furtul merelor de aur. Şi niciunul dintre eroii înzestraţi fie cu veritabile calităţi ale omului cinstit, fie cu puteri supranaturale, nu poate atinge culmile înţelepciunii şi ale maturităţii sale fără acest ritual iniţiatic în care intervine motivul calului năzdrăvan, adevărat tovarăş şi prieten de drum ce îşi salvează stăpânul din situaţii limită şi îl ajută la greu, la fel cum ţăranul român se bazează pe bidiviul său în munca de la câmp.

        Imaginaţia şi creativitatea românului se îmbină armonios în poveşti cu valoare etică şi estetică, din care răzbate întreaga noastră filosofie populară. Vrednicia şi înţelepciunea, curajul şi răbdarea, altruismul şi preţuirea celor neînsemnaţi, prietenia, sunt doar câteva concepte prin care omul simplu aspiră la perfecţiune, destinul fiind permanent cel care duce la extrem aceste trăsături umane cu scopul de a atinge idealul existenţial în ciuda fatalităţii răului.

      Ideea ciclicităţii existenţiale se conturează în epicul acestei specii literare, numită de G. Călinescu „o oglindire a vieţii în moduri fabuloase”, ca o caracteristică de bază a realului ce se pierde în fantastic, a imposibilului devenit posibil prin irealul întâmplărilor. Realitatea se transpune în miraculos într-un mod natural, aşteptat, prevestit încă din forma incipientă a evenimentelor relatate prin formula introductivă specifică: A fost odată ca niciodată, că, dacă n-ar fi, nu s-ar povesti.  Iar fiul devine un urmaş al tatălui, predestinat în a parcurge un traseu iniţiatic asemănător, mezinul fiind cel care se dovedeşte demn de a prelua sarcinile existenţiale ale împărăţiei şi ale familiei, aşa cum cel mai mic dintre copii obişnuia să rămână în casă alături de părinţi în familia tradiţională ţărănească.

      Prin transpunerea realităţii în mit şi legendă, personajele şi întâmplările se rup de obişnuit, universul rural devenind un univers miraculos ce încalcă regulile normalităţii pentru a reuşi să transmită anumite principii morale în mod verosimil, caracterul basmelor fiind unul moralizator-educativ, originalitatea lor constând în deplasarea accentului de la epic la moral, de la general la particular, la individualizarea eroilor pentru a atinge firescul.  Înţelepciunea bătrâneţii,  reflectată în personajele de tipul Sfânta Vineri sau Sfânta Duminică ce intervin ca adjuvanţi, capătă valoare de simbol, iar naivitatea protagonistului devine experienţă, credinţa influenţând de asemenea în mod pozitiv parcursul evolutiv al eroului operei fantastice, care nu doar descoperă lumea prin intermediul călătoriei iniţiatice, ci şi anumite calităţi umane necesare, accentuându-se astfel caracterul formativ al încercărilor la care este supus.

     Căutând să desluşim semnificaţiile acestor creaţii epice inundate de miraculos, descoperim apropierea lor de firescul existenţial, de tradiţii şi credinţe populare, de adevărate reflecţii asupra vieţii prin care se realizează transferul cititorului din universul fabulos în cel real, aspect estetic ce l-a determinat pe Garabet Ibrăileanu să considere basmele „adevărate nuvele din viaţa de la ţară”, satul fiind un veritabil creator de fabulos, născut la hotarul dintre cer şi pământ, dintre tărâmul acesta şi tărâmul celălalt.

Naty Ela Călinescu

Eu, despre El

    Şi factorul nostru comun… Deea Călinescu

https://deeacalinescu.wordpress.com

http://www.culturaarsmundi.ro/wp-content/uploads/2017/05/povestea-vorbii-martie-2017-315-x-400_pt-net.pdf

Haiku – pictarea trăirilor prin cuvânt

         Ceea ce deosebeşte acest tip de creaţie lirică (poezie cu formă fixă, specific japoneză) de altele este concentrarea ideilor în cele trei versuri împărţite în 5, 7, 5 silabe, reducerea acestora la esenţial, la imagini artistice pline de semnificaţii ce solicită imaginaţia cititorilor, dar mai ales capacitatea intuitivă a acestora în descoperirea semantică a textului liric, căci, la nivel formal, poemul haiku este o expresie unitară cu caracter filozofic, deşi coexistă, aparent independent, două planuri aflate în juxtapunere, ce vizează atât emotivul, cât şi frumosul omenesc.

         Dragoş G. Călinescu reuşeşte prin poemele haiku să picteze viziunea sa artistică prin intermediului cuvântului ca simbol, prin afectivitatea ca primă sursă a limbajului poetic al cărei scop este să retuşeze esteticul uman de la concret la abstract, de la poza realităţii imediate, la senzorial şi emotiv, prin sugerarea şi nuanţarea trăirilor, dar şi să îmbine până la omogenizare cadrul natural şi cromatica vieţii.

         În poemele călinesciene roşul apare ca simbol cromatic specific elementelor naturale, fie exprimat direct, fie prin intermediul sugestiei, la care se adaugă albastrul şi verdele, reprezentative pentru ideea de viaţă, de agitaţie, de moarte. Imaginile vizuale încremenesc într-o rugă de piatră, iar lirismul descriptiv pendulează între lumină şi întuneric. Totuşi, lumina devine obiectuală prin utilizarea termenului lampion, dar şi călăuzitoare pe drumul vieţii şi al creaţiei. Afectivul îmbinat cu obiectualul nuanţează răceala, în timp ce antonimia alb-negru conturează sensibilitatea. Natura reprezintă cadrul de meditaţie lirică, elementele componente semnificative fiind: arborii, pământul şi florile de soc, florile de câmp, florile de cireş, imaginea gheişelor, tablou din care nu poate lipsi luna ca martoră a actului creativ. Spaţiul terestru oscilează între asfaltul umed, trotuarul în ceaţă, nisipul plajei şi alei, legătura dintre terestru şi cosmic fiind marea, ca o uşă deschisă între cele două dimensiuni.

        Deşi monosemantic la prima vedere, prin transmiterea unor imagini ce par a fotografia elemente concrete din realitatea înconjurătoare şi chiar palpabile prin aspectul denotativ, propriu, lexicul utilizat în poemele haiku tinde spre polisemantism, imaginarul poetic călinescian reuşind să ofere receptorilor o gamă largă de interpretări, de conotaţii lirice impalpabile la o primă lectură. Actul autoexprimării  devine puntea de legătură între eul liric, aflat în căutarea sinelui, ca emiţător al semnificaţiilor artistice cu caracter filozofic şi cititorul ce contemplă cu propria viziune expresia construcţiilor poetice.

          Aşadar, expresivitatea versurilor poetului Dragoş G. Călinescu se datorează modului în care cuvântul îmbracă semnificaţii, prinde culoare, am putea spune, prin pictarea trăirilor şi ideilor lirice cu ajutorul cuvintelor utilizate, creând imagini artistice concentrate într-un tot al vizualului şi simţirii.

Naty Ela Călinescu

La aniversare

🙂 La aniversarea căsătoriei noastre, mi-a mărturisit: 

Aşa arată cei 16 ani!  🙂

sursa foto: natycalinescu

Gândul zilei

Unii oameni cred că stăpânesc pământul, dar uită că ei sunt moştenirea pe care acesta şi-o va însuşi într-o zi.

Naty Ela Călinescu

5 ani de blog

Realizare aniversară anul 5

La mulţi ani mie! 🙂

Şi notificarea lor:

Aniversare fericită cu WordPress.com!
Te-ai înregistrat pe WordPress.com acum 5 ani.
Îți mulțumim pentru că navighezi cu noi. Continuă blogging-ul bun.