Scriitorii lunii septembrie: G. Coşbuc şi G. Bacovia

Tot răsfoind poze de familie mai vechi, am dat peste statuia scriitorului simbolist G. Bacovia, pe care am avut ocazia să o zărim în timp ce vizitam un prieten de la Bacău.

colecţie de familie

colecţie de familie

      Şi dacă tot este septembrie, luna în care s-a născut acesta, mi-am zis că nu ar fi rău să ne amintim de cel care se remarcă prin originalitate, prin modernism şi muzicalitate, prin cromatica tristă din care răzbat simbolic instrumentele muzicale amintite destul de des în versurile sale, simboluri la care se adaugă metalul, în special plumbul, prin nevroza îmbinată cadenţat cu ploaia mohorâtă. Născut la 4/17 septembrie 1881, la Bacău, moare la 22 mai 1957, la Bucureşti. http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia

      Tot în această lună (20 septembrie 1866), se naşte un alt scriitor de seamă, clasic prin tematică şi prozodie, pasionat de sufletul ţăranului român şi de mediul rural, idilic şi jovial în versurile sale, ce nu poate decât să ne inunde cu seninătate prin creaţiile lăsate moştenire literaturii române. Moare la 9 mai 1918.

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Co%C8%99buc

Bunica

(La mulţi ani, bunica mea!)

 

În ochi albaştri ca şi cerul

sursa foto: gogle.com

sursa foto: gogle.com

Găsit-am ieri minuni de basme,

Ce azi se pierd în giuvaierul

Trecutului pierdut prin astre.

Dar amintirea zăvorâtă,

În rece-a timpului eternitate,

Se pierde în lumina mută

A chipului brăzdat de viaţa

Ce plină-i astăzi cu de toate…

Doar sufletul e plin de tinereţea

Nepoţilor ce dăruit-au strănepoate,

Unei bunici ce încă străluceşte,

Luptând cu bătrâneţea

Ce sapă şi tot roade…

Şi chiar de azi ieri deveni-va, 

Iar mâine nu e decât azi,

Bunica va trăi aievea

Cât cerul care dăinuieşte

Deasupra cetinilor verzi de brazi.

E. N. Călinescu