În goana unor arbori

Originally posted on DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă:

sursa foto google.ro sursa foto google.ro

În goana unor arbori
Am alunecat pe-o geană,
Frânte nade de hazarduri
Le ascund sub pană.

Pe spatele unor martori
Râncede clipe renasc,
Acopăr pământul cu o lacrimă de farduri
Într-o lungă rochie de Damasc.

Gările se încăpăţânează să tacă
Vrând la nesfârşit o dată,
Goală de lumea opacă,
Fără dor şi neîmpăcată.

Voci năpădite de zgură
Rătăcesc printre veioze,
Tăcerea frânează-ntr-o bordură
Bazându-se pe un rând de scuze.

Roţile se împletesc în patru
Lovind într-o poartă …
La fel ca la-nceput de acru
Mă strecor printr-o fantă.

Ating ca prin vise un capodastru,
Alerg şi mă întind
Pe-o mare goală de albastru,
Sfârtecat, mă amăgesc, zâmbind.

Dragoş G. CĂLINESCU

View original