FOLCLORUL– ESENŢA CULTURALĂ ŞI SPIRITUALĂ A SUFLETULUI ROMÂNESC

Fie că vorbim de cultură, de istorie, de comportament social, de concepţii de viaţă, de un anumit mod de a fi ce se manifestă în principiul existenţial al unui neam sau fie că vorbim de fondul spiritual al oamenilor ce aparţin aceluiaşi popor, folclorul este, fără îndoială, motorul funcţional al conştiinţei de sine. Putem spune, astfel, că toate obiceiurile, tradiţiile, izvoarele istorice şi mitice, superstiţiile şi credinţele construiesc substanţa naţională, tezaurul cultural şi spiritual în care ni se conturează personalitatea, dar şi originea populară, în cazul nostru, românescul mioritic născut în spaţiul carpato-danubiano-pontic: „Pe-un picior de plai/ pe-o gură de rai” în care „dorul” izvorăşte etimologic ca simbol etnografic sugestiv ce nu poate lipsi din doine şi balade, din cântece de dor şi jale, din tot acest specific românesc transmis pe cale orală sau scrisă, prin dovezi şi mărturii cu vechime.

Dacă ar fi să ne referim doar la literatură, ne-ar lipsi farmecul muzicalului şi al muzicalităţii, al poftei de viaţă transmis prin cântecul popular ce cadenţează paşii faimoasei hore româneşti a cărei încărcătură spirituală depăşeşte, ca simbol cultural, ideea de simplu dans, căci L. Rebreanu o ridică la rangul de horă a destinului, acel cerc al vieţii ce determină un anumit parcurs în existenţa personajelor (romanul Ion), un traseu de la care participanţii la derularea evenimentelor narative nu se pot abate. Iar fără piesele vestimentare naţionale ne-am pierde liantul spiritual cu trecutul, prin portul tradiţional, pe de o parte, adăugându-se artisticului simbolistica formelor şi culorilor care creează legătura românului cu natura, cu naturalul mediului înconjurător şi, pe de altă parte, dovedindu-se priceperea, creativitatea, meşteşugul strămoşilor. Însă prin intermediul scrisului se conceptualizează o întreagă înţelepciune din popor, cu valenţe cognitive, etice, psihologice, pedagogice, vehiculată de snoave, proverbe, zicători, anecdote, cântece satirice, colinde, poveşti, nuanţată expresiv şi reflexiv în operele unor scriitori precum I. Neculce, Anton Pann, I. Creangă sau M. Sadoveanu. Printre speciile literare remarcabile în însumarea acestor tipuri de creaţii scurte, basmul are avantajul bogăţiei de simboluri: zmei, balauri, feţi-frumoşi sau Ilene Cosânzene, toate plăsmuiri de seamă ce au fondat culturalul şi spiritualul sufletului românesc, inaugurat în literatură de M. Eminescu prin Făt-Frumos din Lacrimă şi atingând desăvârşirea estetico-filosofică prin Luceafărul aceluiaşi autor, alături de care I. Slavici, dar şi I. Creangă au valorificat acest tip de literatură fantastică de inspiraţie folclorică.

Esenţa folclorică nu poate lipsi, prin urmare, din niciun aspect al existenţei noastre: nici pe plan intelectual, nici pe plan moral, nici istoric sau social, dar mai ales psihic, atitudinal şi, de ce nu, estetic, fiindcă omul asimilează anumite repere încă de la naştere, le doineşte în cântecul de leagăn, le aude, le vorbeşte, le citeşte şi le învaţă pe parcurs, dar mai ales le simte, le admiră măiestria, le trăieşte la nivel oniric, dar şi în realitatea apropiată prin tradiţiile şi obiceiurile transmise de predecesori, ce devin sursa empirică în momentele esenţiale precum naşterea şi botezul, nunta sau înmormântarea, dar şi sursă afectivă, lirismul fiind izvorul sentimental ce declanşează sensibilitatea, în general, dar şi sensibilitatea artistică, în special. Ceremonialul morţii, substituit prin ceremonialul nunţii în balada Mioriţa, dar şi alte obiceiuri calendaristice, transhumanţa, înfrăţirea cu natura şi comunicarea iniţiatică sunt tot atâtea surse de inspiraţie şi fundamente culturale pentru literatură, pentru artă.

Prin urmare, datina străbună se revarsă sub diverse forme asupra capacităţii omului de a gândi, de a interacţiona cu ceilalţi, de a se încărca spiritual şi cultural, de a-şi înţelege trecutul şi de a asimila atât învăţăturile transmise, cât şi originea, de a deveni totuna cu ceea ce înseamnă suflet românesc.

În lumina cărţii

Fiecare dintre noi este influenţat la un moment dat, pe traseul existenţial, de acea lumină a cunoaşterii pe care o câştigăm prin lectură, căci, în viziunea mea, a citi este un exerciţiu ce îmbracă o diversitate de sensuri, nu doar din punct de vedere cognitiv, ci şi spiritual, prin gustul acela unic, emoţional şi moral, al descoperirii vieţii sub toate aspectele sale, pe care ni-l oferă cartea, acest obiect aparent banal, dar complex prin însuşi procesul specific creaţiei.

Iar când spun creaţie mă refer nu doar la cuvântul utilizat ca material de bază în construcţia acesteia, ci şi la formele expresive pe care le îmbracă arta scrisului, prin metamorfoza realului în sensibilitate ideatică. Lectura deschide astfel în faţa cititorului o multitudine de lumi posibile şi imposibile în acelaşi timp, intangibile în concretul înconjurător, dar totuşi tangibile la nivelul imaginaţiei, căci o carte citită reprezintă, fără îndoială, o experienţă de viaţă câştigată.

Astăzi, de Ziua Naţională a Lecturii, vă invit să explorăm aceste universuri ficţionale prin care să îmbogăţim capacitatea noastră de a fi, nu doar prin simplul a exista, ci prin varietatea de a şti, a simţi, a crea, a visa. Să citim împreună!

Elena Natalia Călinescu

Monden

Deplâng  ultimul kilogram al greutății ideale  

pierdute prin nașterea

sentimentului suprem al muribundei existenţe. 

Și caut dieta sufletelor rătăcite

între Infernul și Edenul în care ispita 

hrăneşte un măr cu felii de iubire din care

Adam muşcă o Eva artificială

ce-și poartă șarpele pe buzele mondene. 

E. N. Călinescu

Pandemie

Suntem muribunzii patetici ai duşmanului invizibil

ce molfăie agonia perpetuă a unui acum

diluat în substanţele biocide născute prin

încătuşarea antagonică dintre Nord şi Sud.

Şi strigă lăuntric depresii ale celor mulţi

aflaţi în zădărnicia unui tot scăldat în nimicul

pe care cineva nu l-a luat în seamă atunci,

când importantul s-a rătăcit în indiferenţa de rând.

Dar totul va fi bine, curând, căci nimeni

nu va mai fi să conteste de ce, cum se poate, până când

mai poate să rabde Pământul pe: Ajunge!

Oare cât?

Naty Ela Călinescu

Echilibru

Tu ești poezia mea recitată

de penița verde a naturii,

care frunzărește un manuscris  legat

cu funda roșie a timpului

din inima Universului microscopic al unui Yin și Yang

ce pune punct calului de pământ

în încercarea lui de a galopa prin apă și foc

să poată atinge vântul în aripi de dor.

Și suferă destinul suspendat în zâmbetul unei Muze

menite să răstălmăcească vers cu vers

din arborele existențial al liricului eu

Naty Ela Călinescu

Logos

        colecţie personală

Șoptește-mi versurile tale                                           

ca un imbold de a levita în afara trupului

melodia metafizică a sentimentului suprem  

ce unește astralul cu teluricul empiric

al unui gând rătăcit

prin mărginirea omenescului. 

Și transpune-mi privirea în atriul drept

cu sărutul viselor tale

să pot să simt curcubeul dincolo de mormânt

strigându-ne numele

într-un singur cuvânt-oglindă al divinului:

„eribui”. 

Naty Ela Călinescu

Serenadă

Când te-am cunoscut, iubire, mi-am spus: visez,

nu poate fi real! dar…

Eşti tu: un iar… şi iar…. şi iar…

Ador parfumul tău de jar…

Minunea mea de atâţia ani,

tăcută, blândă, agitată,

cu foc şi apă laolaltă,

cu dulce şi amar în toţi şi toate…

în tot

ceea ce înseamnă artă…

Parfum şi fum, oniric sau real

în logicul ilogic de ieri, de azi, de mâine

ce tace ireal…

şi strigă metaforic un pic, pic, pic banal.

Romanticul poetic se scurge-n vals bizar

de trepte piramide de iar… şi iar… şi iar…

ce plouă ancestral

într-un tablou cu mine…

real, banal, real…

în care sunt tot eu şi tu şi…

timpul în paşi de dans contemporan.

Naty Ela Călinescu

Incandescent

spre infinit şi mai departe

    Spre infinit şi mai departe NatyElaCălinescu

Spre infinit şi mai departe

Demiurgul călător poposeşte

La umbra unui Luceafăr

Ce şi-a pierdut strălucirea

În neantul de stele

Preafericite în necunoaşterea

Adevărului universal suspendat

Între luciferic şi paradisiac.

Naty Ela Călinescu

Haiku 24

iarnă în galben

Naty Ela Călinescu – Iarnă în galben

Cărări pierdute 

Prin fantasme de gheaţă – 

Iarnă în galben.

Naty Ela Călinescu

 

Haiku 23

sursa foto: google

Lampa încinsă,

La picioarele tale –

Surâs de copil.

Naty Ela Călinescu

Haiku 21

 

Murmurul nopţii 

În acorduri de greieri – 

Marionete.

Naty Ela Călinescu

 

Haiku 18

Cernite cărări,

         În suspinul de gheaţă –

                    Urmele tale.                                             

Naty Ela Călinescu                                                    

ice-patterns1

sursa foto: google.ro

Frescă – parapetism

IMG_0867

sursa foto: google.ro

Calc prin zăpada paşilor tăi la fiecare bătaie de aripi

a timpului măsurat în particule de nisip,

ce naşte din ţurţuri-oglindă reflexia gândului meu.

Naty Ela Călinescu