Logos

        colecţie personală

Șoptește-mi versurile tale                                           

ca un imbold de a levita în afara trupului

melodia metafizică a sentimentului suprem  

ce unește astralul cu teluricul empiric

al unui gând rătăcit

prin mărginirea omenescului. 

Și transpune-mi privirea în atriul drept

cu sărutul viselor tale

să pot să simt curcubeul dincolo de mormânt

strigându-ne numele

într-un singur cuvânt-oglindă al divinului:

„eribui”. 

Naty Ela Călinescu

Serenadă

Când te-am cunoscut, iubire, mi-am spus: visez,

nu poate fi real! dar…

Eşti tu: un iar… şi iar…. şi iar…

Ador parfumul tău de jar…

Minunea mea de atâţia ani,

tăcută, blândă, agitată,

cu foc şi apă laolaltă,

cu dulce şi amar în toţi şi toate…

în tot

ceea ce înseamnă artă…

Parfum şi fum, oniric sau real

în logicul ilogic de ieri, de azi, de mâine

ce tace ireal…

şi strigă metaforic un pic, pic, pic banal.

Romanticul poetic se scurge-n vals bizar

de trepte piramide de iar… şi iar… şi iar…

ce plouă ancestral

într-un tablou cu mine…

real, banal, real…

în care sunt tot eu şi tu şi…

timpul în paşi de dans contemporan.

Incandescent

spre infinit şi mai departe

    Spre infinit şi mai departe NatyElaCălinescu

Spre infinit şi mai departe

Demiurgul călător poposeşte

La umbra unui Luceafăr

Ce şi-a pierdut strălucirea

În neantul de stele

Preafericite în necunoaşterea

Adevărului universal suspendat

Între luciferic şi paradisiac.

Naty Ela Călinescu

Haiku 24

iarnă în galben

Naty Ela Călinescu – Iarnă în galben

Cărări pierdute 

Prin fantasme de gheaţă – 

Iarnă în galben.

Naty Ela Călinescu

 

Haiku 23

sursa foto: google

Lampa încinsă,

La picioarele tale –

Surâs de copil.

Naty Ela Călinescu

Haiku 21

 

Murmurul nopţii 

În acorduri de greieri – 

Marionete.

Naty Ela Călinescu

 

Haiku 18

Cernite cărări,

         În suspinul de gheaţă –

                    Urmele tale.                                             

Naty Ela Călinescu                                                    

ice-patterns1

sursa foto: google.ro

Frescă – parapetism

IMG_0867

sursa foto: google.ro

Calc prin zăpada paşilor tăi la fiecare bătaie de aripi

a timpului măsurat în particule de nisip,

ce naşte din ţurţuri-oglindă reflexia gândului meu.

Naty Ela Călinescu

În aşteptarea primăverii

Printre idei născute din nimicuri
ce poartă doruri în priviri deşarte,
se-avântă rânduri goale de cuvinte
pierdute-n rugăciunile de-o noapte.
Din alte vremuri şterse în silabe
prea rare, prea tăcute, prea firave
să strige adevăruri de la al lumii început,
când doar Cuvântul fost-a în cuvânt.

Naty Ela Călinescu

Haiku 17

portret de artist

sursa foto: google.ro

Furtună la mal

În verde şi roşu –

Portret de artist.

Naty Ela Călinescu

Reflexii – parapetism

Picături de rouă se preling pe obrazul speranţei,

Când vântul suspină printre crengi iluzia imperfecţiunii,

Iar în tăcerea nopţii lumina se revarsă deasupra lacului flămând.

Naty Ela Călinescu

sursa foto: google.com

Natural – parapetism

sursa foto: google.com

Pădurea îi cântă soarelui cromatica sa

Sub ochiul cerului, răsfăţându-şi frumuseţea

Cu galbenul pai ce-ascunde surâsul unui zeu.

Naty Ela Călinescu

Modelul dascălului modern

       Ne întrebăm deseori ca dascăli în ce măsură reuşim să educăm mlădiţele ce ni se dau în primire pe poarta şcolii. Suntem cu adevărat formatorii ideali pentru aceştia? Putem oare să declanşăm procesul intelectual aşteptat atât de noi, ca îndrumători, cât şi de elevi, ca beneficiari direcţi? Am ales parcursul cel mai bun pentru desăvârşirea instructiv-educativă a adulţilor de mâine? Reuşim să atingem idealul educaţional, acela de a fi un model pentru cei care învaţă?

-carti-

sursa foto: google.com

        Cred că fiecare dintre noi aspiră la atingerea acestui ideal, căci factorul educativ principal este profesorul ce caută să motiveze elevul să înveţe, echilibrând pe cât posibil cerinţele intelectuale cu efortul psihic şi fizic al acestuia, respectând particularităţile de vârstă şi individuale, dar mai ales armonizând utilul cu plăcutul sau alternând metodele tradiţionale cu cele moderne, interactive. Astfel, cu cât profesorul reuşeşte să evadeze din rutina tipologică a lecţiilor de predare-învăţare-evaluare, cu atât elevul este mai atent, captat de demersul şcolar şi de ce nu, capabil să poată să dea randamentul sperat. În acest scop este nevoie de selectarea metodelor şi mijloacelor didactice adecvate fiecărui tip de lecţie, dar mai ales fiecărei clase în parte în funcţie de nivelul intelectual al acesteia. A fi un dascăl modern implică aşadar capacitatea sa de adaptare  la toate aceste aspecte menţionate, dar mai ales capacitatea de a stimula intelectual şi psihic elevii, de a le oferi siguranţa şi încrederea în forţele proprii, de a-i încuraja permanent în încercările lor de a se educa, de a-i învăţa să înveţe pentru ei, pentru viitorul lor, căci susţinerea permanentă le creează aripi puternice, cu care să zboare spre desăvârşirea propriei personalităţi.

       Dar unde se termină clasicul şi unde începe modernitatea învăţământului în general şi a dascălului în special? Nu cred că poate fi stabilită o limită precisă între cele două categorii, ţinând cont de faptul că profesorul utilizează mijloacele didactice de care dispune fie individual, fie la nivelul instituţiei de învăţământ. Iar dacă în zilele noastre se crede că tehnologia este cea care ar trebui să ia locul cărţii, atunci nu ar trebui să uităm că acest lucru nu este în totalitate aplicabil, ceea ce ne duce cu gândul la celălalt aspect al unui dascăl model şi anume înţelegerea necesităţilor şi a posibilităţilor celor şcolarizaţi, aspect definitoriu chiar, în evoluţia noastră profesională spre modelul dascălului modern. Căci niciun elev nu seamănă cu altul, iar noi, factorii educativi, avem datoria de a-i descoperi, de a le dezvolta capacităţile individuale, dar mai ales de a-i ajuta să discearnă ce este mai bine pentru ei. Şi acest lucru îl putem realiza investigând permanent modul lor de a înţelege şi de a recepta informaţiile transmise, încurajând comunicarea interrelaţională la nivelul elev-elev, dar şi la nivelul profesor-elev.

       Prin urmare, profesorul trebuie să aibă capacitatea de a observa dincolo de aparenţe, de a pătrunde în sufletul celui ce trebuie educat pentru a putea crea educabilul şi pentru a putea găsi calea potrivită pentru acesta spre cunoaşterea conceptuală, dar şi spre cunoaşterea de sine, deoarece aşa va conştientiza şi profesorul, dar şi elevul, care e drumul potrivit în viaţă pentru acesta din urmă. În acest mod va putea deveni un model de dascăl modern.

Naty Ela Călinescu

Omonimie – epigramă

Nu legau nici două stihuri 

În tractorul lor pe câmpuri,

Dar astăzi sunt buni de gură

Tractoriştii din cultură!

Naty Ela Călinescu

Unui cultivat – epigramă

Ieri se-ntreceau pe câmpuri la arat:

care-i neghiobul binecuvântat?

Dar azi, pe versuri de democraţie,

şi tractoriştii se întrec în poezie!

Naty Ela Călinescu

Gândul zilei

Cred că o mare dorinţă a omului este să îmbătrânească frumos:  doar

aşa  ştie că nu a trăit degeaba, ci că a trăit cu adevărat.

Naty Ela Călinescu

Endotermie – parapetism

Transpir iubire prin fiecare por al versului tău

ca un gheţar ce se topeşte până le epuizare 

să devină totuna cu oceanul din care s-a întrupat.

Naty Ela Călinescu

Satul românesc, creator de fabulos

Imagini pentru basmele romanilor

sursa foto: google.com

        Născut la hotarul dintre cer şi pământ, în miros de cozonac şi turtă bine coaptă în vatră, satul rătăceşte pe poteci personajele mitice creionate de înţelepciunea populară în adevărate basme ce colorează în mister inocenţa copilăriei.

       Şi-n zâmbetul bunicii obosite de la câmp se sting luminţe ale Universului una câte una pentru a face loc pe tărâmuri de vis vitejiei lui Greuceanu plecat pe urmele Soarelui şi a Lunii şi hotărât să inunde cu lumină ochii angelici ai copilului, ce soarbe plin de curiozitate cuvintele magice desprinse dintre coperţile îngălbenite de vreme. Căci timpul stă pe loc în geamantanul de sensuri cântate de o pasăre măiastră la nivel oniric, tocmai de pe tărâmul celălalt, ce duce imaginaţia pe culmi intangibile în plan raţional, iar eternitatea se metamorfozează în moarte atunci când omul, permanent în căutare de ideal, se desprinde de rădăcinile natale, fiindcă măreţia domneşte în clipe imortalizate spiritual de dorul mistuitor de părinţi şi de casă, de care nici măcar fiul craiului din Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte nu se poate detaşa.

      Astfel, chemarea satului capătă dimensiuni fabuloase prin personajele fantastice ivite din cultul poporului român permanent în căutare de ideal şi în luptă dreaptă cu forţele răului, din care binele iese învingător. Totuşi, perseverenţa este absolut necesară, ştiut fiind faptul că cele trei încercări sunt dovezi ale vitejiei şi curajului în faţa destinului potrivnic, cifra trei având semnificaţii magice în basmele populare româneşti: trei feciori, trei fete de împărat, trei zile şi trei nopţi de veselie, trei probe sau încercări. Până şi distanţa parcursă de protagoniştii acestor creaţii izvorâte din credinţele şi superstiţiile folclorice româneşti este influenţată de această cifră miraculoasă, căci este nevoie ca drumul iniţiatic să străbată nouă mări şi nouă ţări pentru aflarea fericirii şi a modelului de viaţă al unui Făt-Frumos sau al unui Prâslea cel voinic în căutarea vinovatului pentru furtul merelor de aur. Şi niciunul dintre eroii înzestraţi fie cu veritabile calităţi ale omului cinstit, fie cu puteri supranaturale, nu poate atinge culmile înţelepciunii şi ale maturităţii sale fără acest ritual iniţiatic în care intervine motivul calului năzdrăvan, adevărat tovarăş şi prieten de drum ce îşi salvează stăpânul din situaţii limită şi îl ajută la greu, la fel cum ţăranul român se bazează pe bidiviul său în munca de la câmp.

        Imaginaţia şi creativitatea românului se îmbină armonios în poveşti cu valoare etică şi estetică, din care răzbate întreaga noastră filosofie populară. Vrednicia şi înţelepciunea, curajul şi răbdarea, altruismul şi preţuirea celor neînsemnaţi, prietenia, sunt doar câteva concepte prin care omul simplu aspiră la perfecţiune, destinul fiind permanent cel care duce la extrem aceste trăsături umane cu scopul de a atinge idealul existenţial în ciuda fatalităţii răului.

      Ideea ciclicităţii existenţiale se conturează în epicul acestei specii literare, numită de G. Călinescu „o oglindire a vieţii în moduri fabuloase”, ca o caracteristică de bază a realului ce se pierde în fantastic, a imposibilului devenit posibil prin irealul întâmplărilor. Realitatea se transpune în miraculos într-un mod natural, aşteptat, prevestit încă din forma incipientă a evenimentelor relatate prin formula introductivă specifică: A fost odată ca niciodată, că, dacă n-ar fi, nu s-ar povesti.  Iar fiul devine un urmaş al tatălui, predestinat în a parcurge un traseu iniţiatic asemănător, mezinul fiind cel care se dovedeşte demn de a prelua sarcinile existenţiale ale împărăţiei şi ale familiei, aşa cum cel mai mic dintre copii obişnuia să rămână în casă alături de părinţi în familia tradiţională ţărănească.

      Prin transpunerea realităţii în mit şi legendă, personajele şi întâmplările se rup de obişnuit, universul rural devenind un univers miraculos ce încalcă regulile normalităţii pentru a reuşi să transmită anumite principii morale în mod verosimil, caracterul basmelor fiind unul moralizator-educativ, originalitatea lor constând în deplasarea accentului de la epic la moral, de la general la particular, la individualizarea eroilor pentru a atinge firescul.  Înţelepciunea bătrâneţii,  reflectată în personajele de tipul Sfânta Vineri sau Sfânta Duminică ce intervin ca adjuvanţi, capătă valoare de simbol, iar naivitatea protagonistului devine experienţă, credinţa influenţând de asemenea în mod pozitiv parcursul evolutiv al eroului operei fantastice, care nu doar descoperă lumea prin intermediul călătoriei iniţiatice, ci şi anumite calităţi umane necesare, accentuându-se astfel caracterul formativ al încercărilor la care este supus.

     Căutând să desluşim semnificaţiile acestor creaţii epice inundate de miraculos, descoperim apropierea lor de firescul existenţial, de tradiţii şi credinţe populare, de adevărate reflecţii asupra vieţii prin care se realizează transferul cititorului din universul fabulos în cel real, aspect estetic ce l-a determinat pe Garabet Ibrăileanu să considere basmele „adevărate nuvele din viaţa de la ţară”, satul fiind un veritabil creator de fabulos, născut la hotarul dintre cer şi pământ, dintre tărâmul acesta şi tărâmul celălalt.

Naty Ela Călinescu

Eu, despre El

    Şi factorul nostru comun… Deea Călinescu

https://deeacalinescu.wordpress.com

Dă clic pentru a accesa povestea-vorbii-martie-2017-315-x-400_pt-net.pdf

Haiku – pictarea trăirilor prin cuvânt

         Ceea ce deosebeşte acest tip de creaţie lirică (poezie cu formă fixă, specific japoneză) de altele este concentrarea ideilor în cele trei versuri împărţite în 5, 7, 5 silabe, reducerea acestora la esenţial, la imagini artistice pline de semnificaţii ce solicită imaginaţia cititorilor, dar mai ales capacitatea intuitivă a acestora în descoperirea semantică a textului liric, căci, la nivel formal, poemul haiku este o expresie unitară cu caracter filozofic, deşi coexistă, aparent independent, două planuri aflate în juxtapunere, ce vizează atât emotivul, cât şi frumosul omenesc.

         Dragoş G. Călinescu reuşeşte prin poemele haiku să picteze viziunea sa artistică prin intermediului cuvântului ca simbol, prin afectivitatea ca primă sursă a limbajului poetic al cărei scop este să retuşeze esteticul uman de la concret la abstract, de la poza realităţii imediate, la senzorial şi emotiv, prin sugerarea şi nuanţarea trăirilor, dar şi să îmbine până la omogenizare cadrul natural şi cromatica vieţii.

         În poemele călinesciene roşul apare ca simbol cromatic specific elementelor naturale, fie exprimat direct, fie prin intermediul sugestiei, la care se adaugă albastrul şi verdele, reprezentative pentru ideea de viaţă, de agitaţie, de moarte. Imaginile vizuale încremenesc într-o rugă de piatră, iar lirismul descriptiv pendulează între lumină şi întuneric. Totuşi, lumina devine obiectuală prin utilizarea termenului lampion, dar şi călăuzitoare pe drumul vieţii şi al creaţiei. Afectivul îmbinat cu obiectualul nuanţează răceala, în timp ce antonimia alb-negru conturează sensibilitatea. Natura reprezintă cadrul de meditaţie lirică, elementele componente semnificative fiind: arborii, pământul şi florile de soc, florile de câmp, florile de cireş, imaginea gheişelor, tablou din care nu poate lipsi luna ca martoră a actului creativ. Spaţiul terestru oscilează între asfaltul umed, trotuarul în ceaţă, nisipul plajei şi alei, legătura dintre terestru şi cosmic fiind marea, ca o uşă deschisă între cele două dimensiuni.

        Deşi monosemantic la prima vedere, prin transmiterea unor imagini ce par a fotografia elemente concrete din realitatea înconjurătoare şi chiar palpabile prin aspectul denotativ, propriu, lexicul utilizat în poemele haiku tinde spre polisemantism, imaginarul poetic călinescian reuşind să ofere receptorilor o gamă largă de interpretări, de conotaţii lirice impalpabile la o primă lectură. Actul autoexprimării  devine puntea de legătură între eul liric, aflat în căutarea sinelui, ca emiţător al semnificaţiilor artistice cu caracter filozofic şi cititorul ce contemplă cu propria viziune expresia construcţiilor poetice.

          Aşadar, expresivitatea versurilor poetului Dragoş G. Călinescu se datorează modului în care cuvântul îmbracă semnificaţii, prinde culoare, am putea spune, prin pictarea trăirilor şi ideilor lirice cu ajutorul cuvintelor utilizate, creând imagini artistice concentrate într-un tot al vizualului şi simţirii.

Naty Ela Călinescu

La aniversare

🙂 La aniversarea căsătoriei noastre, mi-a mărturisit: 

Aşa arată cei 16 ani!  🙂

sursa foto: natycalinescu

Gândul zilei

Unii oameni cred că stăpânesc pământul, dar uită că ei sunt moştenirea pe care acesta şi-o va însuşi într-o zi.

Naty Ela Călinescu

5 ani de blog

Realizare aniversară anul 5

La mulţi ani mie! 🙂

Şi notificarea lor:

Aniversare fericită cu WordPress.com!
Te-ai înregistrat pe WordPress.com acum 5 ani.
Îți mulțumim pentru că navighezi cu noi. Continuă blogging-ul bun.