„Vâlcea literară” nr. 2

Pagina 54, Dragoş G. Călinescu

Pagina 109, Naty Ela Călinescu

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

http://www.criterii.ro/index.php/en/national/35674-miercuri-8-decembrie-va-fi-lansat-nr-2-al-revistei-valcea-literara?fbclid=IwAR2o_wX9_oSnLuGIRUYSwqIV9hHGulmeeH748JC7nD2IFutzpdJov0HuLAo

Pandemie

Suntem muribunzii patetici ai duşmanului invizibil

ce molfăie agonia perpetuă a unui acum

diluat în substanţele biocide născute prin

încătuşarea antagonică dintre Nord şi Sud.

Şi strigă lăuntric depresii ale celor mulţi

aflaţi în zădărnicia unui tot scăldat în nimicul

pe care cineva nu l-a luat în seamă atunci,

când importantul s-a rătăcit în indiferenţa de rând.

Dar totul va fi bine, curând, căci nimeni

nu va mai fi să conteste de ce, cum se poate, până când

mai poate să rabde Pământul pe: Ajunge!

Oare cât?

Naty Ela Călinescu

Echilibru

Tu ești poezia mea recitată

de penița verde a naturii,

care frunzărește un manuscris  legat

cu funda roșie a timpului

din inima Universului microscopic al unui Yin și Yang

ce pune punct calului de pământ

în încercarea lui de a galopa prin apă și foc

să poată atinge vântul în aripi de dor.

Și suferă destinul suspendat în zâmbetul unei Muze

menite să răstălmăcească vers cu vers

din arborele existențial al liricului eu

Naty Ela Călinescu

Logos

        colecţie personală

Șoptește-mi versurile tale                                           

ca un imbold de a levita în afara trupului

melodia metafizică a sentimentului suprem  

ce unește astralul cu teluricul empiric

al unui gând rătăcit

prin mărginirea omenescului. 

Și transpune-mi privirea în atriul drept

cu sărutul viselor tale

să pot să simt curcubeul dincolo de mormânt

strigându-ne numele

într-un singur cuvânt-oglindă al divinului:

„eribui”. 

Naty Ela Călinescu

Serenadă

Când te-am cunoscut, iubire, mi-am spus: visez,

nu poate fi real! dar…

Eşti tu: un iar… şi iar…. şi iar…

Ador parfumul tău de jar…

Minunea mea de atâţia ani,

tăcută, blândă, agitată,

cu foc şi apă laolaltă,

cu dulce şi amar în toţi şi toate…

în tot

ceea ce înseamnă artă…

Parfum şi fum, oniric sau real

în logicul ilogic de ieri, de azi, de mâine

ce tace ireal…

şi strigă metaforic un pic, pic, pic banal.

Romanticul poetic se scurge-n vals bizar

de trepte piramide de iar… şi iar… şi iar…

ce plouă ancestral

într-un tablou cu mine…

real, banal, real…

în care sunt tot eu şi tu şi…

timpul în paşi de dans contemporan.

Naty Ela Călinescu

Incandescent

spre infinit şi mai departe

    Spre infinit şi mai departe NatyElaCălinescu

Spre infinit şi mai departe

Demiurgul călător poposeşte

La umbra unui Luceafăr

Ce şi-a pierdut strălucirea

În neantul de stele

Preafericite în necunoaşterea

Adevărului universal suspendat

Între luciferic şi paradisiac.

Naty Ela Călinescu

Haiku 24

iarnă în galben

Naty Ela Călinescu – Iarnă în galben

Cărări pierdute 

Prin fantasme de gheaţă – 

Iarnă în galben.

Naty Ela Călinescu

 

Haiku 23

sursa foto: google

Lampa încinsă,

La picioarele tale –

Surâs de copil.

Naty Ela Călinescu

Haiku 21

 

Murmurul nopţii 

În acorduri de greieri – 

Marionete.

Naty Ela Călinescu

 

Haiku 18

Cernite cărări,

         În suspinul de gheaţă –

                    Urmele tale.                                             

Naty Ela Călinescu                                                    

ice-patterns1

sursa foto: google.ro

Frescă – parapetism

IMG_0867

sursa foto: google.ro

Calc prin zăpada paşilor tăi la fiecare bătaie de aripi

a timpului măsurat în particule de nisip,

ce naşte din ţurţuri-oglindă reflexia gândului meu.

Naty Ela Călinescu

În aşteptarea primăverii

Printre idei născute din nimicuri
ce poartă doruri în priviri deşarte,
se-avântă rânduri goale de cuvinte
pierdute-n rugăciunile de-o noapte.
Din alte vremuri şterse în silabe
prea rare, prea tăcute, prea firave
să strige adevăruri de la al lumii început,
când doar Cuvântul fost-a în cuvânt.

Naty Ela Călinescu

Haiku 17

portret de artist

sursa foto: google.ro

Furtună la mal

În verde şi roşu –

Portret de artist.

Naty Ela Călinescu

Reflexii – parapetism

Picături de rouă se preling pe obrazul speranţei,

Când vântul suspină printre crengi iluzia imperfecţiunii,

Iar în tăcerea nopţii lumina se revarsă deasupra lacului flămând.

Naty Ela Călinescu

sursa foto: google.com

Natural – parapetism

sursa foto: google.com

Pădurea îi cântă soarelui cromatica sa

Sub ochiul cerului, răsfăţându-şi frumuseţea

Cu galbenul pai ce-ascunde surâsul unui zeu.

Naty Ela Călinescu

Modelul dascălului modern

       Ne întrebăm deseori ca dascăli în ce măsură reuşim să educăm mlădiţele ce ni se dau în primire pe poarta şcolii. Suntem cu adevărat formatorii ideali pentru aceştia? Putem oare să declanşăm procesul intelectual aşteptat atât de noi, ca îndrumători, cât şi de elevi, ca beneficiari direcţi? Am ales parcursul cel mai bun pentru desăvârşirea instructiv-educativă a adulţilor de mâine? Reuşim să atingem idealul educaţional, acela de a fi un model pentru cei care învaţă?

-carti-

sursa foto: google.com

        Cred că fiecare dintre noi aspiră la atingerea acestui ideal, căci factorul educativ principal este profesorul ce caută să motiveze elevul să înveţe, echilibrând pe cât posibil cerinţele intelectuale cu efortul psihic şi fizic al acestuia, respectând particularităţile de vârstă şi individuale, dar mai ales armonizând utilul cu plăcutul sau alternând metodele tradiţionale cu cele moderne, interactive. Astfel, cu cât profesorul reuşeşte să evadeze din rutina tipologică a lecţiilor de predare-învăţare-evaluare, cu atât elevul este mai atent, captat de demersul şcolar şi de ce nu, capabil să poată să dea randamentul sperat. În acest scop este nevoie de selectarea metodelor şi mijloacelor didactice adecvate fiecărui tip de lecţie, dar mai ales fiecărei clase în parte în funcţie de nivelul intelectual al acesteia. A fi un dascăl modern implică aşadar capacitatea sa de adaptare  la toate aceste aspecte menţionate, dar mai ales capacitatea de a stimula intelectual şi psihic elevii, de a le oferi siguranţa şi încrederea în forţele proprii, de a-i încuraja permanent în încercările lor de a se educa, de a-i învăţa să înveţe pentru ei, pentru viitorul lor, căci susţinerea permanentă le creează aripi puternice, cu care să zboare spre desăvârşirea propriei personalităţi.

       Dar unde se termină clasicul şi unde începe modernitatea învăţământului în general şi a dascălului în special? Nu cred că poate fi stabilită o limită precisă între cele două categorii, ţinând cont de faptul că profesorul utilizează mijloacele didactice de care dispune fie individual, fie la nivelul instituţiei de învăţământ. Iar dacă în zilele noastre se crede că tehnologia este cea care ar trebui să ia locul cărţii, atunci nu ar trebui să uităm că acest lucru nu este în totalitate aplicabil, ceea ce ne duce cu gândul la celălalt aspect al unui dascăl model şi anume înţelegerea necesităţilor şi a posibilităţilor celor şcolarizaţi, aspect definitoriu chiar, în evoluţia noastră profesională spre modelul dascălului modern. Căci niciun elev nu seamănă cu altul, iar noi, factorii educativi, avem datoria de a-i descoperi, de a le dezvolta capacităţile individuale, dar mai ales de a-i ajuta să discearnă ce este mai bine pentru ei. Şi acest lucru îl putem realiza investigând permanent modul lor de a înţelege şi de a recepta informaţiile transmise, încurajând comunicarea interrelaţională la nivelul elev-elev, dar şi la nivelul profesor-elev.

       Prin urmare, profesorul trebuie să aibă capacitatea de a observa dincolo de aparenţe, de a pătrunde în sufletul celui ce trebuie educat pentru a putea crea educabilul şi pentru a putea găsi calea potrivită pentru acesta spre cunoaşterea conceptuală, dar şi spre cunoaşterea de sine, deoarece aşa va conştientiza şi profesorul, dar şi elevul, care e drumul potrivit în viaţă pentru acesta din urmă. În acest mod va putea deveni un model de dascăl modern.

Naty Ela Călinescu