Sufocare

sursa foto: google.com

sursa foto: google.com

Iartă-mă că nu ştiu să te iubesc altfel,

decât precum oceanul învăluind în spumă

ţărmul prea însetat

de valul ce scaldă nisipul…

Iartă-mă că nu te pot iubi altfel,

decât golindu-mă de tine

în universul pierdut în sclipirile bâlbâite

ale aştrilor ce mă îmbracă în lumină:

goleşte-mă de nimicul din mine

şi umple-mă de totul din tine!…

Iartă-mă că nu ştiu să te iubesc altfel,

decât imperfect,

dar întru totul perfectibil

în vidul născut din colţurile unui pătrat,

ce râde sarcastic spre linia curbă a orizontului

din care răzbat doar ochii tăi rotunzi,

căci nu ştiu să te iubesc altfel,

decât sufocându-mă…

Naty Ela Călinescu

 

 

Împărţire

sursa foto: google.com

sursa foto: google.com

La început a fost cuvântul,

dar apoi s-a transformat

într-un amalgam de enunţuri

presărate cu întrebări retorice

de iubire şi ură, de scrum,

ce transformă apa în flăcări imoral colorate

din suflul vieţii suspendate tăcut,

pe unda timpului în formă de papion

deşirat într-un surplus de avânt…

După care,  între minus şi plus,

m-am rătăcit eu, ca o stea căzătoare

în dorinţa de a fi omul înmulţit cu natura

şi împărţit la prea mult…

Dar Universul nu acceptă niciun fel de-mprumut:

doar totul sau nimic…

Atât.

Naty Ela  

 

Delir

hourglass

sursa foto: google.com

De-aş fi o floare,

aş dori să fiu albastră,

să pot atinge cerul nesfârşit

şi să grăiesc asemeni Luceafărului clasic,

că totuşi este trist în lumea din zenit.

De-aş fi o apă,

murmur aş sorbi din unda

ce leagănă o barcă în aval

pe luciul lacului cu nuferi,

când luna-i martoră a vechiului salcâm opal.

De-aş fi secunda

ce-a trecut prin moarte,

ca să renască-n cugetarea radioasă,

aş osândi pe Demiurg de-a pururi

să ardă blând în a singurătăţii rază.

De aş fi muza

izvorâtă zilnic din lacrimale fantezii,

aş decupa din paradigme sugestive,

în lasere de gânduri şi pagini înnegrite,

doar o imagine:

Poetul în delir.

Naty Ela

Trecut – parapetism

sursa foto: google.com

sursa foto: google.com

Gustul trădării îmi inundă buzele amorţite

De complimentele perfide adunate în masca adevărului,

Ca o grimasă de final a reprezentaţiei obsesive de pe o scenă de teatru.

Naty Ela